Totalul afișărilor de pagină

luni, 9 septembrie 2013

Unstoppable

Pentru ca astazi am trecut printr-o stare speciala, in care am ajuns sa ma apreciez mai mult si sa consider ca merit mult mai mult de la viata asta, parca lucrurile mi-au iesit altfel.:)

Da. Stiu ca aceasta stare trebuie sa o am mereu, dar nu-mi iese intotdeauna. Sunt zile mai bune si zile mai putin bune. 

Cautand diverse informatii pe internet, din pagina in pagina, am ajuns la video-ul de mai jos.

Este exact de ce aveam nevoie pentru a incheia aceasta zi.

Enjoy and good night !

duminică, 18 august 2013

Tentatiile zilei ...

Astazi m-am reintors cu mare drag la un vechi obicei. Acela de a colinda prin mall-ul din Baneasa. Acum nu ma interesa sa cumpar ceva anume, ci pur si simplu simteam nevoia de a "iesi in lume". E ca si cum as fi dorit sa iau pulsul natiunii ... sa simt din nou agitatia :))

Prin urmare, undeva dupa ora pranzului, m-am indreptat catre Baneasa. Orasul parca nu se trezise inca : in metrou, in RATB, pe strazi, era o liniste ciudata. Sa fie oare caldura de vina ? Au migrat in masa la mare? m-am intrebat. Nu ca m-ar fi deranjat cumva aceasta astmosfera din mijloacele de transport in comun ... In fine.

Situatia avea sa se schimbe de indata ce am pus piciorul pe pamantul "pierzaniei" : din mall.

Agitatia era tocmai in toi. In magazine, cafenele, restaurante ... oamenii misunau ca furnicile, iar snobismul era in floare.

M-am oprit la Domo, cu gandul sa analizez oferta de Smart Tv-uri si, mai ales, pe cea de aparate foto. Stiu, ca la un moment dat in existenta mea, voi acorda mai mult timp acestei pasiuni - fotografia, iar primnul pas pe care trebuie sa-l fac este sa-mi schimb "instrumentul" pe care il folosesc acum... este batran si senil.

Mi-am facut o idee despre ce mi-ar trebui si care ar fi suma pe care ar trebui sa o las in schimbul achizitiei aparatului foto, apoi mi-am continuat calatoria printre "chilipiruri". 

Am rezistat cu greu tentatiei de a nu intra in magazinele de haine, ofertele imi faceau cu ochiu' din toate partile, forfota din magazine, culorile ... toate parca ma invitau sa le cercetez, dar eu, m-am tinut tare pe pozitie, ca o virgina...

M-am indreptat ulterior glont catre Diverta. Mai am cateva carti acasa incepute, dar neterminate, insa nu strica sa mai arunci un ochi pe cate o noua carte. M-am strecurat ca o gazela printre rafturi, mi-am ales cu grija o carte si, pierduta in lectura, timpul a alergat sigur catre orele 20:00.

Imi place ca, din cand in cand, sa fac asta : sa ma "pierd" printre frazele unei lecturi placute ore in sir, in magazine. Este o placere nebuna de-a mea. Am decoperit un tip ok, care imi place cum scrie : Chris Guillebeau, poate la un moment dat o sa va vorbesc si despre el.

Inainte de a ma intoarce acasa, m-am oprit la un fast food pentru o placere vinovata : de a gusta o inghetata.

Cu constiinta impacata ca mi-am facut toate poftele in aceasta zi, m-am intors acasa, pregatita pentru o noua zi de serviciu.

Ma gandesc inca la cateva lucruri citite in acea carte, dar aceasta noapte va fi un sfesnic bun pentru mine.

Seara buna, dragilor !

vineri, 16 august 2013

Lista mea ...

Sunt atat de multe lucruri care ma deranjeaza la cei din jur, incat mi-am zis sa le notez... Nu de alta, dar poate ca atunci cand voi fi bogata si celebra, ma va intreba cineva si nu vreau sa pierd timpul cu aceste prostii :))

Asadar, ma deranjeaza :
1. Prostia;
2. Minciuna;
3. Ipocrizia;
4. Lenea;
5. "Mana dreapta" a sefilor;
6. Lasitatea;
7. Barbatii lipsiti de barbatie;
8. Disperarea de a face bani cu orice pret;
9. Discriminarea si intoleranta fata de minoritati;
10. Persoanele pe care le suni, dar nu iti raspund, iar ulterior "uita" sa revina cu un apel....Mi se pare lipsa de bun-simt...
11. Linguseala;
12. Cei care se plang ca sunt grasi si urati, dar nu fac nimic sa se schimbe;

Astazi, am trecut doar aceste lucruri, dar, va asigur ca lista va fi completata ulterior si cu altele.

Tu ? Ti-ai facut vreodata o lista de genu' asta ? 


luni, 15 iulie 2013

Cateva ganduri ... sentimente de impartit

Se intampla tuturor … Da… Asta am auzit de nenumarate ori … Dar oare chiar se intampla tuturor ?

Sper ca nu : simt un amalgam de sentimente cu care nu m-am mai confruntat pana acum. Senzatia este ciudata. Imi este aproape imposibil de explicat. Incerc sa patrund in adancurile mintii mele, dar nu sunt multumita de ceea ce gasesc. Ma retrag in locul meu, in locul pe care l-am ales cu multi ani in urma in mod constient : de a trai banal si … uneori de a ma ascunde. Parca mi-e frica sa-mi depasesc limitele.

Nu este ceea ce mi-am dorit si e clar ca nu mai am ambitia de alta data. Parca incerc sa cladesc ceva, insa sentimentul ca se va prabusi tot ceea ce am construit, ma domina.

Oare cat mai am de gand sa continui asa ? Ma cert astfel aproape in fiecare zi … Dar nu este suficient. Trebuie sa si actionez. Stiu asta. Am stiut, citit si chiar inteles ca asta trebuie sa fac. Totusi, ce ma impiedica ? Ma tot gandesc… Cert este ca nu ma cunosc inca foarte bine.

De cateva zile, imi tot repet in fiecare zi : VIATA MEA TREBUIE SA SE SCHIMBE LA 360 DE GRADE SI SA AJUNG ACOLO UNDE MI-AM PROPUS ! Dar a trecut atat de mult timp de cand mi-am facut planurile despre cum avea sa decurga viata mea, incat … am uitat ce mi-am propus atunci. In aceasta situatie, cum as putea spera ca se va schimba ceva in viata mea, daca nu am o tinta catre care ar trebui sa ma indrept ?

Mda. Sunt chiar pierduta in atat de multe ganduri si trairi contradictorii, incat par o persoana fara scapare, nu-i asa ?

Lucrurile trebuie sa se schimbe ! Trebuie !

Ma uit in oglinda. Astazi imi place ce vad, mai putin ochii incercanati, candva destul de frumosi, acum purtand amprenta clara a unor experiente traite la maximum. Imi trasez un zambet rapid si ma pregatesc sa plec la birou.

“O noua zi care imi poate oferi oportunitatea unei noi experiente”, imi tot repet.

Oricat avant as avea inainte de a iesi pe usa, starea de spirit mi se schimba ca picatura chinezeasca cu cat sunt mai aproape de serviciu.

Simt in fiecare zi ca locul meu nu este aici, deruland aceste activitati, dar anumite constrangeri ma determina sa continui.

Ma simt parca prinsa intr-un balon care se tot roteste in jurul aceleiasi axe si din care nu ma pot elibera.

Dar, imi zic : FRUNTEA SUS SI PASI INAINTE !

marți, 9 iulie 2013

In cinstea ....

... celor care cu greu au trecut examenul de BAC anul acesta :


Pe voi ne bazam sa primim si noi la batranete o pensie rezonabila, asta daca nu vom emigra in grup pana atunci.

Seara buna !

marți, 14 mai 2013

Ridica-te si mergi mai departe !

Draga mea,

Iti transmit aceste randuri pentru a-mi exprima in primul rand nemultumirea vis-a vis de modul in care tratezi lucrurile si faptul, ca ieri mi-ai aratat, parca mandra de fapta ta, taietura de la incheietura mainii.

Opreste-te din nebunia gandurilor tale si accepta sa discuti cu un specialist. Lasa teribilismele ! Nu e corect fata de tine sa procedezi asa si nici fata de ceilalti din jurul tau.

Sa-ti fie clar : este primul si singurul avertisment pe care il vei primi de la mine pe tema asta. Data viitoare, voi actiona. Daca va fi nevoie, sa ii informez pe toti de starea ta, o voi face. Am vorbit ieri cu prietena ta si a remarcat acelasi lucru : ca nu esti intr-o stare foarte buna.

Indiferent care sunt motivele care te determina sa te comporti asa, nu e ok. Crede-ma ca toti avem probleme, chiar si eu am trecut prin situatii foarte complicate, dar nicioadata nu m-am gandit sa renunt la viata mea. Ai atat de multe lucruri de facut in viata asta, iar tu iti pierzi timpul cu prostii.

Deci : asa cum ai timp sa te ingrijesti de trupul tau, poti sa-ti faci timp sa te ocupi si de sufletul tau.

 Astept sa vad o schimbare cat mai repede in atitudinea ta.

Nimeni nu te poate “salva” decat tu insuti. Deci, ridica-te si mergi mai departe !

Scrisoare catre Mihai Bendeac


Draga Mihai,

Recunosc ca nu te-am vazut niciodata intr-o piesa de teatru, pentru ca nu imi placeai. Era o stare trezita poate de promo-urile pentru emisiunea IN PUII MEI, pe care de altfel nu ti-am urmarit-o niciodata pentru ca nu este genul meu. Te asociam instant cand auzeam numele tau cu un tip ingamfat, care doar avut foarte mult noroc si mai putin talent, din moment ce isi castiga painea, razand pe seama altora. Stiu ca asta inseamna superficialitate, dar avem nevoie si de astfel de momente uneori.:)

Lucrurile s-au schimbat insa, dintr-o pura intamplare. Intr-o duminica, te-am regasit intr-o alta ipostaza la emisiunea “Romania danseaza” si te-am perceput altfel. In continuare, cred ca esti plin de tine, dar ai aratat fara rezerve ca esti uman... sau poate ca doar eu am avut rabdare sa te “cunosc” altfel. Ceea ce mi-a placut cel mai mult la tine insa (pe langa toate “bilele negre” pe care le aveai in carnetul meu imaginar) a fost atitudinea deschisa de ati exprima gandurile si sentimentele, starea ca nu-ti pasa de parerile celorlalti.

Poate ca te intrebi, de ce mi-am rupt din timpul meu pretios pentru ati scrie aceste randuri ? J (Da .... si eu sunt o ingamfata) In ciuda aparentelor, nu pentru ca te consider vreun Don Juan. Hai ! Stiu ca la asta te gandesti.:)  Toate femeile “este moarte dupe” tine.

Ci pentru a-ti multumi. Astazi, m-ai oprit intr-un fel pe loc din valtoarea vietii mele corporatiste si m-ai facut sa ma gandesc la anumite lucruri pe care, sunt prea ocupata sa le traiesc ... simt ... iubesc...

Deci : multumesc !

Ceea ce m-a determinat sa-ti scriu este clar “nota ta de jurnal” JAm simtit ca trebuie sa-ti transmit mesajul meu, ceea ce gandesc vis-a-vis de tine. Esti un ingamfat, cu atitudine puerila uneori, dar cu sentimente si dorinta de a se cunoaste si dezvolta cat mai mult.

Mult succes ! Sper sa nu ma dezamagesti J


luni, 29 aprilie 2013

Asa nu ...

Desi am promis ca voi incerca sa-mi expun gandurile pe acest blog zilnic, nu reusesc sa ma tin de cuvant. :(
Motive sunt destule....

Am momente, cand pur si simplu, imi doresc doar sa lenevesc. Dupa cele cel putin 8 ore petrecute la serviciu, nu imi mai doresc absolut deloc sa deschid laptop-ul... 

Stiu ca nu este o atitudine potrivita. Am nevoie de o noua schimbare in viata mea, dar situatia se va imbunatati in curand.

Sunt pregatita !

joi, 28 martie 2013

Doar priviri ... ep 1

Astazi vreau sa va spun o poveste.

Nu una cu Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene pentru ca a trecut de mult timp vremea lor, dar este o poveste interesanta despre EL si EA.

Se cunosc ... insa nu au interactionat niciodata pana acum. Ar trebui sa precizez ca se cunosc mai mult din privirile curioase aruncate pe furis de fiecare data cand se intalnesc. Da. Se vad aproape zilnic, iar fiecare intalnire pare a fi cu scantei.

Prima intalnire : electrizanta. EL a ramas cu ochii atintiti asupra ei, parca cercetandu-i fiecare centrimetru din trup. Ii place ceea ce vede. Zambeste, dar isi continua discutia cu cel care-l insoteste. Pare insa ca s-a incurcat in vorbe, iar insotitorul sau ii urmareste si el privirea. Intelege de unde i se trage stangacia si ii zambeste.

EA incurcata de situatie, isi lasa privirea in pamant, se intoarce si pleaca. Dupa cinci minute, regreta decizia si se intoarce, dar EL nu mai este. Se intoarce la birou, hotarata sa isi continue sarcinile de serviciu, dar privirea LUI nu-i da pace. Incearca sa-i cladeasca putin cate putin imaginea in gand. Vrea sa stie mai multe despre EL, dar nu poate decat sa astepte urmatoarea intalnire intamplatoare.

EA : Si totusi ce anume m-a facut sa am aceste trairi si sa reactionez atat de copilaresc ?
EL : De ce oare mi-a intors spatele si a fugit de mine ?

Oare cum va decurge noua lor intalnire ?:)


marți, 26 martie 2013

Te ador

.... pentru ca ma iubesti. Pur si simplu. Ma iubesti asa cum sunt.

Te ador pentru ca ma accepti cu toate arogantele si momentele mele de nebunie in care nici macar eu nu ma pot accepta.

Imi place ca-mi oferi libertatea de a face tot ce-mi trece prin cap.

Te ador pentru ca ma intelegi din priviri. Trebuie doar sa ne privim. Vorbele par atat de goale. Stii cand vreau sa petrec cateva momente de singuratate sau cand imi doresc sa fiu alintata  si tinuta in brate.

Te ador cand imi zambesti strengareste chiar si in momentele in care am gresit si ar trebui sa fiu pedepsita.

Te ador pentru ca imi oferi toata sustinerea de care am nevoie.

Esti ceea ce ador acum si mi-as dori sa nu ma pot satura vreodata de tine.



luni, 25 martie 2013

Cutia Pandorei

Deschid cutia in care pastram foarte bine dosite : imaginea buzelor tale, ochilor tai ... de fapt, amintirea ta. Nu stiu de ce am facut asta. Ce anume a declansat intoarcerea mea in trecutul atat de indepartat petrecut alaturi de tine ?

Nu ... nu este Cutia Pandorei, dar ar putea fi. Anumite amintiri legate de tine, ma fac sa retraiesc momente dintr-o perioada care parca este atat de prafuita incat i-am uitat forma. Mi-e dor inca de nebunia pe care ai trezit-o in mine, dar aceasta dorinta nu mai este atat de intensa. De fiecare data, scade in intensitate. Si totusi, mi-e teama ca voi uita toate aceste amintiri, chiar daca atunci au parut dureroase.

Ma grabesc sa inchid iar Cutia, insa ma decid sa o incui cu lacat de data aceasta, nu inainte de a elibera Speranta. In plus, de curand m-am lasat vizitata de Fericire. A sosit pe neasteptate in viata mea si i-am deschis larg usa.

Te las in urma mea si privesc cu zambetul pe buze spre viitor.

Te imbratisez cu drag,
Eu

Fapte, nu vorbe

Cand vrei o schimbare cu adevarat in viata ta, incepi sa lucrezi asiduu la asta.

Nu te bazezi ca maine va rasari soarele, tocmai pentru ca astazi a fost o zi ploioasa.

Nu dai doar din gura, cat de minunata ar fi viata ta, daca s-ar intampla "x"sau "y" lucru.

Nu vorbesti altora despre telurile tale, fara ca macar tu sa crezi in ele.

Trebuie sa actionezi.

Regula : Mai intai, pune-ti ordine in ganduri ! Iesi afara pe prispa, priveste cerul instelat si viseaza (metaforic vorbind). Stabileste-ti obiectivele de atins care te-ar face cu adevarat fericit/a.

Renunta la gandurile negre !

Este posibil sa fie nevoie sa-ti schimbi viata la 360 de grade. Daca analizezi fiecare detaliu, niciodata nu te vei simti suficient de pregatit/a. Cand iesi din zona de confort, senzatia este una singura : ca te arunci in gol de la mii de metri inaltime.

Fii sigur/a ca nu te asteapta nimeni jos, indiferent daca aterizezi pe burta, fortat sau direct in cap.

Esti tu cu tine si gandurile tale.

Fa pasi zilnic in directia indeplinirii dorintelor tale, oricat de mici ar fi. Uneori poate esti descurajat si simti ca drumul a devenit lung si anevoios, alteori parca mai ai doar cativa pasi pana la tinta.

Nu te speria de un esec ! Este foarte important sa treci prin asa ceva pentru a savura victoria de la final.

FRUNTEA SUS SI PASI INAINTE ! (cum imi place mie sa zic deseori)

Seara buna !




vineri, 22 martie 2013

Tu poti sa spui NU ?

Da. Poate parea banala intrebarea, dar nu este. Cel putin pentru mine nu e. Am trecut prin mai multe momente in care as fi vrut sa zic NU, dar nu am putut.  
De ce ? Din diverse motive : din bun-simt, din prietenie, dragoste pentru o anumita persoana sau chiar din pricina faptului ca nu vroiam sa ma "pun rau" cu sefu'.
Este bine sa faci asta ? Evident ca nu. De fiecare data, eu ma revoltam enorm ca am acceptat sa fac ceva care nu-mi face placere. Am inceput atunci sa ma tot gandesc ca trebuie sa ma schimb. Procesul nu este simplu. Mai am momente, in care cedez. Insa, am facut cativa pasi ... catre ceea ce vreau sa devin ...mici, dar semnificativi.

Daca vrei sa poti spune NU, atunci trebuie sa respecti cateva "reguli"
  • Tine cont de ceea ce simti ! Astfel, daca simti ca acceptand sa faci cuiva un serviciu, te face sa te simti inconfortabil, refuza.
  • Nu te grabi sa oferi un raspuns/ sa faci o favoare cuiva. Asta ar trebui sa ii transmita un mesaj ...
  • Evita sa-ti justifici alegerea ! Decat sa te pui intr-o situatia penibila, lansandu-te in explicatii diverse si complicate, spune  : NU POT/NU VREAU!
  • Fii diplomat/a ! Da. E important mesajul pe care vrei sa-l transmiti, dar conteaza si cum il transmiti. Stii tu ? Tonul face muzica ... deci ...
  • Daca interlocutorul insista, nu ceda ! Repeta refuzul, fara alte justificari si demonstreaza astfel ca stii ce vrei.
Dintre toate cele mentionate mai sus, primordial este sa te gandesti la cum te simti atunci cand nu faci ceea ce simti. Asta ar trebui practic sa te ghideze sa ai atitudinea potrivita, sa te motiveze.

Succes !

joi, 21 februarie 2013

Nu esti mai putin barbat

daca :

... le spui parintilor tai "TE IUBESC" desi nu mai esti un copil

... te emotionezi la filme de dragoste

... iti arati sentimentele de iubire fata de persoana draga inaintea ei

... iti ceri iertare atunci cand gresesti

... faci primul pas dupa o cearta chiar daca esti convins ca nu
tu esti vinovat

... refuzi sa mergi cu baietii la bere si alegi sa iti petreci ziua respectiva cu iubita/sotia ta

... te ocupi de treburi casnice macar din cand in cand

Cand o sa intelegi asta  ?

Sursa foto

marți, 19 februarie 2013

Exista viata dincolo de ...

... el/ea.

In ultima perioada am tot auzit povesti de "iubire" (din punctul meu de vedere, nu toate erau astfel), finalizate intr-un mod trist. 

Sa va spun mai multe secrete :
- toti avem macar o experienta nereusita in plan personal;
- intotdeauna unul iubeste mai mult decat celalalt, prin urmare va suferi mai mult;
- si ...
... chiar exista viata dincolo de el/ea. Soc si groaza, nu-i asa?! :)))

Primele zile sunt cele mai grele. Nu ai chef de nimic, parca ai picat din Luna, nu intelegi ce ti se intampla ... Trebuie insa sa rezisti si sa inveti cat se poate din aceste experiente.

Cert este ca, de cele mai multe ori, treci prin mai multe etape dupa incheierea socotelilor cu el/ea :
-  negare. 
     "Nu pot sa cred ca mi-a facut asta ? Doar ce am venit din concediu si mi-a spus ca ma iubeste/ca nu poate trai fara mine."
-  acces de furie.
      " Ii dau foc la hainele pe care le mai are la mine. Daca il prind/o prind cu alta/altul, sunt capabil/a sa ....."
- negociere (pentru cei care nu s-au rupt definitiv si mai incearca o reimpacare);
      "Poate ca daca accept sa ..../sunt mai organizat/a....../ne mutam doar noi doi, atunci ...."
- depresie.
      " Daca nu sunt cu el/ea, nu mai am de ce sa traiesc ....."

STOP !

Meriti o noua sansa. De ce o irosesti ? Si despartirile au partea lor buna....Viata ta chiar conteaza. 

Ce e cel mai frumos dupa ? Te poti reinventa, astfel incat vei ajunge cea mai buna "varianta" a ta (cum imi place mie sa zic).

Prinde curaj ! Lumea nu a inceput si nu se va sfarsi cu aceasta persoana care a trecut prin viata ta si careia i-ai permis sa lase atat haos in urma ei.

Ocupa-te de tine in perioada urmatoare dupa despartire ! 

Poarta "doliu" dupa relatia aia o perioada, incat sa ai timp sa-ti inveti lectia (nu insa pana la adanci batraneti)!

Bucura-te de viata !

Zambeste ! :)

Seara buna, dragilor !

duminică, 17 februarie 2013

Lovesti sau te lasi lovit/a ?

Nu e bine ca ma gandesc la asta, dar in ultimii 2 ani, m-am schimbat teribil. O serie de experiente, m-au trezit intr-un fel la realitatea inconjuratoare. Am deschis larg ochii si mi-am ascutit simturile, dar mai am inca lucruri de invatat.

Da. Stiu. Crestinismul promoveaza ideea conform careia daca cineva iti da o palma, intoarce si celalalt obraz. Am facut asta. Stop ! Eu stiu ca daca ceva nu functioneaza, trebuie sa gasesti alta solutie.

Nimeni nu "apreciaza" daca te lasi "calcat/a in picioare", ci din contra  : parca esti luat de fraier/luata de fraiera si transmiti mesajul  : "Mai da ! Pot sa mai duc."

Prin urmare, daca simti ca esti "lovit/a", raspunde cu aceeasi moneda. Urmareste-ti adversarul, prinde-l in corzi si aplica-i lovitura pe care o merita. Asta il va face de doua ori sa se gandeasca inainte de a se mai "da la tine".

Nu-l (nu o) ierta niciodata pe cel/cea care te ataca !

Fruntea sus si pasi inainte !

P.S. Mesajul de mai sus nu trebuie sa fie tratat ca o instigare la violenta, dat fiind faptul ca loviturile la care fac referire nu sunt fizice.  "Loviturile"sunt clasate metaforic vorbind astfel. Sunteti persoane inteligente si stiti la ce ma refer. :))

sâmbătă, 16 februarie 2013

Invatamantul in Romania

Nu-mi place sa vorbesc despre mine, insa pentru a intelege mai bine scopul acestei relatari, o sa mai "dau cate ceva din casa". 

Dupa finalizarea facultatii si a unui master (ambele la buget) la ASE si o pauza de 2 ani, m-am decis ca este timpul sa mai invat ceva, in afara cursurilor la care ma mai inscriam, insa in sistem mai organizat. Dupa mai multe cercetari, m-am hotarat sa beneficiez de o oportunitate care se ivea in anul de gratie 2011, tinand cont si de situatia economica : urmarea unui alt master, de data aceasta in domeniul managementului riscului in afaceri  internationale (master co-finantat din fonduri europene). Parea altceva. Ni se promitea ca vor fi oameni din business si nu doar profesori .... s.a. Nu ma asteptam sa fie tot adevarat, insa am zis ca va fi o provocare pentru mine, dat fiind faptul ca terminasem studiile in marketing.

In plus, chiar daca urmasem studiile la buget, se parea ca puteam accesa acest master, desi in mod normal, alt doilea master nu mai era finantat din bugetul de stat. Exista o scapare : era finantat intr-o proportie mai mare de UE (nici pana astazi  nu am aflat cat UE, cat Statul Roman). In fine, ma inscriu, platesc taxa de inscriere (nu inteleg de ce a trebuit sa o platesc, pentru este sustinut de UE), imi legalizez documentele, incep cursurile. 

Citisem pliantul de promovare si credeam ca m-am pregatit intr-un fel pentru ceea ce avea sa urmeze : econometrie, instrumente financiare derivate, managementul riscului valutar, raportare financiara, etc. Mi-a fost foarte greu : mergeam la serviciu pana la ora 17-17.30, apoi la master - pana la ora 20.30 in cel mai bun caz (L-V), iar sambata de la ora 9:00 pana la 13.00. Ajungeam acasa pe la 21.45 si trebuia uneori sa mai pregatesc pentru a doua zi de cursuri anumite lucruri : exercitii, studii de caz, etc

Profesorii in mare parte erau intr-adevar din business si majoritatea au fost ok. Nu oriunde ai ocazia sa faci macroeconomie cu Lucian Croitoru (BNR), insa am si cateva exceptii care nu aveau ce sa caute intr-un astfel de program. Asa cum ma asteptam, dat fiind faptul ca acest master se derula in cadrul ASE, cu care am avut anumite experiente neplacute in trecut, stiam ca vor avea ceva probleme cu organizarea. 
Ceea ce s-a si intamplat.

Ca sa ma laud, am finalizat anul I cu rezultate destul de bune si am obtinut bursa de studiu. Acum sunt in anul II si sunt complet dezamagita. Sa va explic de ce : am intalnit cativa profesori care nu au "darul" pedagogic. In plus, recent m-am trezit la un examen ca nu am fost punctata pentru parerile personale, desi asta ar fi trebuit sa fac asta la cel putin jumatate dintre subiecte (6 din 9). Aveam cateva idei exprimate in slide-uri de prezentare, insa erau insuficiente pentru a raspunde la intrebari.

Ce e si mai trist ca mi s-a confirmat asta, in momentul in care am vazut nota finala obtinuta, dat fiind faptul ca stiam ca aveam rezultate bune la seminar (9.50) si i-am trimis un e-mail profesorului pentru mai multe detalii. 
Soc - soc - soc .... : "am incercat sa va punctez si nu sa va depunctez, insa nu am luat in calcul decat raspunsurile date ca in slide-urile puse la dispozitie".

What !? Solicit sa-mi vad lucrarea. Asta si facuse. Aveam punctaj zero la mai multe subiecte si l-am intrebat ce ar fi trebuit sa raspund. L-am incuiat pe profesorul de la seminar. Din reactiile lui am inteles ca nu el corectase lucrarea, ci marele .... renumitul profesor doctor "X". Discutia a urmat ulterior un alt curs si am discutat cu acest profesor despre diverse aspecte ale mediului international de business, iar la final mi-a recomandat sa vin la marire in vara. Ma mai gandesc daca vreau sa fac asta. Ideea era alta. M-am inscris la acest master nu pentru note, ci pentru a invata si altceva. Nimeni nu mi-a cerut pana acum situatia scolara, insa m-a deranjat teribil modul in care m-a "incurajat" marele profesor doctor de la acel curs sa-mi exprim punctul de vedere. In plus, mi se pare penibil ca dupa ce ca m-am pregatit pentru examen, citindu-i cartea, slide-urile dansului si ale profesorului de la seminar, dupa ce am participat la discutii la seminar, sa nu fiu punctata de parca nu as fi raspuns la subiecte, doar pentru ca nu am dat "copy-paste" parerilor dansului despre performanta economica a Chinei, de exemplu. 

Rusine promovarii unui astfel sistem de invatamant ! In astfel de momente, regret ca nu m-am trezit mai devreme si ambitionat sa fi urmat studiile in strainatate. Cu siguranta, la marile universitati internationale, nu as trait astfel de sentimente.

Acum ma intreb si eu ... Sunt intrebari retorice ....

De ce unii platesc pentru asa ceva ? Pentru diploma ? Le vand pe ale mele, daca vreti ...Luate pe bune. Nu m-au ajutat si nu cred ca ma vor ajuta vreodata.

Ce pretentii sa mai avem in viitor pentru copiii nostri ? Asta se promoveaza, asta o sa avem.  Nu intrevad vreo schimbare majora in bine....

In ce directie ne indreptam ca natiune, daca educatia noastra se tot reorganizeaza si oameni cu pretentii pentru ca au studii in strainatate, precum si experienta pe zeci de pagini insirate, pot indruga astfel de idei ?

Se mai uita cineva si peste gard, in Occident ? Cred ca am pierdut cam multe trenuri ...

Ce investitie a facut Statul asta in educatia mea ? Ce imi ofera ? 

Si uite asa, in fiecare zi inca un roman se mai gandeste sa emigreze si sa renunte la a mai fi condus de toti agramatii si "bastinasii" ajunsi peste noapte in pozitii pe care nu si le merita.

Una peste alta, noi sa fim sanatosi, ca de restul se ocupa altii.





marți, 12 februarie 2013

Trairi de aruncat

Astazi aveam sa-mi intalnesc iar sentimente pe care speram sa nu le mai simt vreodata. 

Dezamagire. Repulsie fata de anumite atitudini. 

Unii oameni sunt atat de ingusti la minte incat ajung sa ma surprinda ...

Inca exista persoane atat de disperate ca le-ai putea lua locul incat apeleaza la aceleasi vechi tertipuri. Trist, dar adevarat. Primesti informatii pe jumatate, iti ofera o parte din "experienta" lor, nu isi asuma responsabilitatea atunci cand trebuie... Oare ce au de castigat actionand astfel ? Ma tot intreb ... 

Am ajuns sa-mi fie mie rusine de rusinea lor, dat fiind modul in care se comporta. Sunt atat de penibili.

Acum zambesc, insa, mai simt inca gustul amar al lasitatii altora.

Cat mi-a sputea dori sa-i pot elimina definitiv din viata mea ! Decid sa ii arunc intr-o camaruta intunecata a mintii mele si sufletului meu pentru ca trebuie sa uit ca am trait din nou asa ceva. Sunt trairi de aruncat.

Seara buna !

duminică, 10 februarie 2013

Just 100 ...

Este o zi "trista" de duminica. O perioada de 3 saptamani destul de stresanta din viata mea s-a incheiat. Sunt relaxata acum si incep sa ma intorc la tabieturile mele, pe care le-am cam neglijat. Am in sfarsit timp de "pierdut".

In astfel de zile petrec mult timp on line citind. Simt ca am ramas cu multe lucruri in urma, iar timpul mi se pare insuficient pentru a recupera.

Printre paginile accesate se numara si www.ted.com. Am fost la cateva prezentari, speech-uri si conferinte in viata mea, dar nici nu se compara cu ceea ce am vazut la TED. Este ca si cum intri intr-un hipermarket si gasesti de toate : despre business, tehnologie, stiinta, dezvoltare personala....

Astazi, mi-am permis sa aleg eu pentru voi ceva din oferta, pentru ca mi s-a parut inspirational, si anume :



Cum ti s-a parut ?

Trebuie sa constientizam ca avem in cel mai bun caz 100 de ani de trait, iar noi suntem la carma deciziilor care ne pot influenta viata.

Gandeste-te serios daca asa vrei sa petreci clipa asta. Instinctiv ai putea spune ca in mare parte da, dar pe masura ce inaintezi in varsta, vei remarca ca ajungi sa ai anumite constrangeri si vei regreta momentele pe care le-ai irosit, angrenandu-te in activitati fara rost.

Cat timp mai ai de gand sa irosesti ?




sâmbătă, 2 februarie 2013

Franturi de ...

... pasiune ... inspiratie ... dorinta ...etc

Este atat de aproape de mine, incat ii simt mirosul pielii…
Abia ma pot abtine sa nu-l dezbrac si sa ma las purtata de valuri de iubire.

Ne privim ochi in ochi pret de cateva secunde, dar parca au trecut minute. Incerc sa ma indepartez de el. Ii intorc spatele si ma indrept catre living. Ma prinde de maini si ma lipeste de perete. 
Imi dau seama ca voi ceda rapid, simtindu-l atat de aproape de mine ... auzind fiecare bataie a inimii sale. Incearca sa ma sarute cu forta, dar ma zbat. Fiecare atingere a lui, ma face sa ma topesc. Imi elibereaza mainile, dar se apleaca si ma saruta pe gat.

Iubesc atat de mult acesti doi ochi albastri si modul in care ma privesc, incat nu pot rezista. Cedez din nou si ma las prada saruturilor lui.

Ma ia in brate extrem de atent si se indreapta catre dormitor. Am cedat. Din nou.

Este seara in care m-am rasfatat cu adevarat in bratele lui. As fi putut trai asa nopti la rand, fara sa-mi pese de ceilalti...


.... the end .... sau poate candva ...: To be continued ... 

vineri, 1 februarie 2013

Pot

Am descoperit ca ....

1. Pot sa ma incapatanez sa nu ies din casa zile in sir, sa ma izolez pentru a face diverse lucruri.

2. Pot sa nu raspund la telefon/mail-uri cu zilele pentru a avea momentele mele de liniste.

3. Pot sa ii iert pe cei care m-au ranit sau tradat candva.

4. Pot sa ma iubesc enorm asa cum sunt, cu toate defectele mele, pentru ca am prea multe calitati.

5. Pot sa fiu o casnica desavarsita (dar nu vreau).

6. Pot sa fiu copil, femeie, amanta, iubita ... si poate candva sotie.

7. Pot sa-mi asum responsabilitati fara sa clipesc.

8. Pot sa lucrez in echipe ... dar ca eu trebuie sa fiu la comanda.

9. Pot sa respect deadline-uri mai bine ca multi altii.

10.Pot sa fiu cine vreau eu sa fiu.

11 ....lista continua.

Anumite exemple de mai sus poate pentru unii dintre voi sunt banale, dar v-ati gandit vreodata la faptul ca aveti toata libertatea din lume sa faceti atat de multe lucruri ?

UPDATE 5 august 2014:

11. Pot sa iubesc din nou chiar daca am fost profund ranita
12. Pot sa fiu indrazneata, seducatoare si sclipitoare.
13. Pot sa ignor oamenii prosti, ursuzi, invidioasi.
14. Pot sa fac compromisuri de dragul cuiva, dar nu voi mai face asta.
15. Pot sa ma las purtata de ambitii nemarginite.

joi, 10 ianuarie 2013

90/10

Unii dintre voi au auzit cu siguranta despre principiul 90/10 a lui Stephen Covey (ceilalti ati face bine sa va informati), conform caruia 10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, iar 90% depinde de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla, adica la stimuli. 

Prin urmare, priviti mai bine graficul de mai jos si mai ganditi-va inca o data inainte sa afirmati ca destinul este de vina pentru ceea ce vi se intampla, ca nu aveti noroc ... bla -bla (completati voi lista de scuze).


Deci, avem control asupra a 90% ? Interesant ... De ce mai stam si misunam in jurul celor 10 procente ? Intreb si eu ...

Propun sa ne focusam asupra celor 90%, adica sa ne educam astfel incat sa luam cele mai bune decizii. Nu uitati ca reactiile noastre determina evolutia unei situatii spre mine sau rau.

Daca lasam lucruri marunte sa ne incarce de energii negative, cu siguranta vom ajunge in punctul in care ne simtim prinsi ca intr-o capcana ...si sa cedam.

Ne enervam zilnic ca stam prea mult in trafic sau la cozi, ca traim intr-o tara corupta condusa de incompetenti, ca anumiti colegi ne pun bete in roate, etc. Daca acestea ar reprezenta 10% din viata noastra, am face bine sa controlam cum se cuvine modul in care reactionam la aceste situatii. Astfel, atunci cand stam in trafic, putem lua o carte cu noi sau i-pad-ul pentru a valorifica timpul respectiv sau daca simti ca nu mai apartii acestei tari din pricina celor care ne conduc, poti sa emigrezi. :)) In fine, ati inteles voi ideea !

Pe scurt: important este ca atunci cand te confrunti cu o situatie, sa incerci sa te detasezi, astfel incat sa poti identifica ce alternative ai pentru a obtine cel mai bun rezultat cu energii negative cat mai putine.

Teoria ca teorie, acum sa va vad si in practica !

Succes !

miercuri, 9 ianuarie 2013

I'm a billionaire

Este incredibil cat de mult evoluam fara sa remarcam asta de cele mai multe ori. De exemplu, ne bucuram zilnic de beneficiile atator inventii, insa nu le mai apreciem la adevarata valoare.
Acum nu mi se mai pare ceva "anormal" sa vad copii de gimnaziu cu telefoane mobile, unii dintre ei avand chiar ultimele aparitii din domeniu, spre deosebire de vremurile in care am crescut si m-am dezvoltat eu (Doamne, ce caramida de telefon am avut initial, apoi cat de fericita am fost cand am trecut la telefonul -"telecomanda" Nokia din imaginea de mai jos).

Ce sa mai vorbim despre i-pad si alte gadgeturi. Eu inca mai am amintiri dureroase despre incercarile mele de a economisi banii de buzunar astfel incat sa-mi pot achizitiona un joc de TETRIS.

Astazi, am ajuns la nivelul la care poti sa afli informatii despre oricine doar utilizand motoarele de cautare .... Intotdeauna domnul "Goagal" isi face datoria.

Sa va explic de la ce a pornit acest articol... Saptamana trecuta, mi s-a intamplat de mai multe ori (3 ori - cam de multe ori intr-o saptamana) ca anumite persoane sa-mi spuna ceva despre mine fara ca eu sa-mi fi amintit sa le fi divulgat vreodata ... Si nu sunt o celebritate (cel putin nu inca... J), iar oamenii respectivi nu fac parte din cercul meu de prieteni.

Desi, sunt de parere ca "what happens in Las Vegas, stays in Las Vegas", m-am simtit datoare sa le rasplatesc staruinta.

Asadar, pentru toti "fanii" mei, am pregatit un interviu in exclusivitate in revista BILLIONAIRE.

In plus, nu pot sa nu le multumesc alor mei parinti si prieteni pentru sustinere. Datorita voua am ajuns aici.JJ

Pentru informatii suplimentare, va rog sa luati legatura cu specialistul meu de PR care va va ajuta si cu stabilirea unei intalniri in functie de disponibilitatea mea.

Va multumesc anticipat !


marți, 8 ianuarie 2013

Astazi este ziua mea...

... zi frumoasa de iarna ... 

Pe 08 ianuarie 1984, in jurul orei 10:30, barza "m-a scapat" in casa familiei BISOCIANU (cu "i", nu "e"). Oameni primitori din fire, m-au crescut, iubit si lasat sa-mi aleg drumul in viata, avand incredere deplina in mine. Le multumesc !

In ultimii ani, cand ziua mea de nastere nu a mai "picat" in week-end, am decis sa-mi iau zi de concediu astfel incat sa ma sarbatoresc cum se cuvine pentru ca merit, departe de agitatia de la serviciu. :)

Anul acesta, mi-am zis sa revin la sentimente mai bune. Vroiam sa am o noua schimbare de atitudine. A fost o decizie buna.

Inca dis-de-dimineata, am primit urari din partea celor dragi, care se tot intrec sa ma felicite primii. Nu le iese intotdeauna, asta pentru ca sunt altii care incurca datele si imi transmit toate cele minunate in data de 7 ianuarie. :)))

De cand m-am trezit, am o avut o stare de spirit excelenta de parca nimeni si nimic nu ma putea supara astazi. Ma gandeam in drum spre serviciu, la cati oameni cunosc, cu cati nu am mai vorbit/interactionat si deja imi faceam o lista probabila cu cei care imi vor trimite urari cu ocazia acestei zile. Ei bine : m-am inselat pentru ca mi-au fost intrecute asteptarile. In plus, am fost o rasfatata toata ziua de catre colegi ... 

Acum ca am devenit mai inteleapta cu trecerea anilor, imi doresc ca fiecare zi din viata mea sa fie minunata, sa am parte de oameni exceptionali in continuare si sa am permanent zambetul pe buze.

Seara buna, dragilor !

duminică, 6 ianuarie 2013

Senzational ...

Maine este luni. Din nou. 

O noua zi : o noua oportunitate de a nu-ti mai irosi timpul facand lucruri care nu-ti plac sau fiind in preajma unor oameni nepotriviti. Be smart with your time !

In continuarea propunerii de ieri cu "TRY", astazi continui cu "HALL OF FAME".

Ar fi bine sa ne pregatim cum se cuvine pentru o noua zi de munca, astfel incat sa avem motivatia la parametrii maximi.

Let's listen ...


.... and then sleep ! :)))

Sweet dreams !

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

In the mood....

... for "TRY".

Deci, este o sambata frumoasa de iarna, iar schimbarile se produc incet, dar sigur.

M-am saturat sa ii tot aud pe altii ca nu se poate, este greu, poate chiar imposibil ... ca altii au esuat.

Asa si ? Toti trebuie sa esuam inainte de a obtine ceea ce ne dorim ... Oamenii astia, care nu au curaj sa faca ei ceva si se simt datori sa imi explice mie ce pot si ce nu pot sa realizez, deja ma amuza teribil.

Imi adun rezervele de energie pentru ca drumul va fi lung, insa perfect pentru dezvoltarea mea.

Let's dance ! :)

Un week-end minunat va doresc chiar daca aveti planuri marete de viitor sau doar banale.

X.O.X.O :))

vineri, 4 ianuarie 2013

Watch and learn !

Sunt pur si simplu fascinata de aceasta femeie. De ce ? Acordati-va cateva minute din viata si urmariti video-urile de mai jos. Cu siguranta veti intelege de ce afirm asta. Eu i-am tot urmarit diverse interviuri si speech-uri de-a lungul timpului si am inteles ce inseamna cu adevarat sa te vinzi bine. 
Din pacate, nu pot afrma asta despre profesionistii din Romania la ale caror conferinte am mai participat sau doar le-am vazut pe internet/la TV. 

Ce are ea si ai nostri nu ? Multe as spune eu (fara sa ma refer la banii din cont).:)
Ce am remarcat eu ar fi : ton impunator care emana multa siguranta de sine, entuziasmul cu care vorbeste, uneori chiar foloseste un limbaj familiar, este ironica si glumeata pe alocuri, stie sa-si scoata in evidenta punctele forte extrem de bine (cand isi promoveaza produsele/serviciile) - aratand cu degetul catre "oamenii rai", etc. Toate astea le face cu o finete incat uneori nici nu-ti dai seama de scopul principal pentru care este acolo pe scena : doar sa se vanda. 

In plus, povestea vietii sale este incredibila (poate ca si de aici se "hraneste" forta sa interioara )
Pe scurt : La 29 de ani decide sa-si schimbe radical viata dupa ce timp de 7 ani a fost o simpla chelnerita. Visul ei era sa-si deschida propriul restaurant si se imprumuta de la prieteni de 52.000 $, suma pe care o lasa in "custodia" unui broker de la Merril Lynch. Aceasta decizie o va aduce in pragul falimentului, insa nu se descurajeaza si se hotaraste sa se angajeze la aceasta companie, fiind pasionata de domeniul financiar. Si cum se spune ca viata bate filmul, ajunge chiar sa-si dea in judecata compania angajatoare in timp ce inca lucra pentru ea. Momentul este relatat intr-un limbaj extrem de spumos inclusiv in primul video de mai jos.

Se pare insa ca determinarea si dorinta de a-si depasi conditia au ajutat-o astfel incat acum, la 61 de ani sa fie considerata una dintre cele mai importante vedete de televiziune din SUA, unul dintre cel mai renumiti consultanti financiari si speakeri motivationali din lume. Bineinteles, ca toate acestea au ajutat-o sa ajunga detinatoarea unei averi de peste 30 de milioane de dolari. 

Sa va mai informez ca are radacini romanesti ? (mama sa fiind romanca) 

Daca as fi rautacioasa as spune, ca nu se vede ...

Watch and learn !


Una dintre ideile sustinute de ea, cu care sunt total de acord este ca nu suntem obisnuiti sa avem o "relatie cu banii nostri", sa ii iubim, desi muncim mult pentru a-i obtine.

Sugestie
Incercati sa vizionati intreaga conferinta !

"Our relationship i'ts over" : :))) Imi place atitudinea asta ...
Enjoy !



Nu ezitati sa urmariti si alte materiale video ! 





joi, 3 ianuarie 2013

Fericirea, ultima frontiera

Astazi am fost provocata de catre unul dintre colegii mei, fiind abordata cu intrebarea daca am fost vreodata fericita. Recunosc ca in prima instanta am ramas fara replica.Ma gandeam ce anume l-a determinat sa ma intrebe asta. De fapt, stiu ca sunt destul de exigenta cu mine, iar starea de permanenta nemultumire, transmite poate mesajul asta : ca as fi nefericita. Dar nu este asa. Aceasta nemultumire ma ajuta sa obtin ceea ce imi doresc, ma provoaca sa continui pentru a-mi atinge scopul, este de fapt focul meu intern care ma ridica si ma determina sa merg mai departe pe drumul meu.

Discutia pe aceasta tema a deraiat la un moment dat asa cum era si de asteptat. Eu sunt constienta ca parerile sunt impartite si ca, fiecare are propria lui definitie pentru fericire, pentru ca suntem (Slava Domnului !) diferiti si percepem altfel starile prin care trecem, chiar daca interactionam cu acelasi stimul. Cu toate astea, eu nu cred in prostii de genul ca lumina si caldura soarelui/ firicelul de iarba/ zambetul de dimineata al iubitei este ceea ce ii face pe unii fericiti....Dat fiind faptul ca, starea de fericire dureaza atat de putin, am inceput sa ne imbatam cu apa rece si sa afirmam cele de mai sus. Incurcam deseori starea de recunostinta ca avem anumite lucruri sau placerea de a ne ocupa de pasiunile noastre, cu starea de fericire, pe care as pune-o pe un piedestal mai sus.

La un moment dat in existenta mea, am citit cate ceva pe marginea acestui subiect, ultima carte fiind cea a lui Richard Schoch - "Secretele fericirii. Ce putem invata din trei milenii de cautari". Intr-adevar subiectul este abordat un pic din perpectiva filozofica, insa sunt cateva idei care iti vor da ceva batai de cap si te vor ajuta sa percepi altfel starea de fericire. De exemplu, se vorbeste despre faptul ca o viata feiricita nu consta doar din momente in care placerea este mai mare decat suferinta si ca uneori ar trebui sa renuntam la o placere si sa acceptam suferinta, pentru o placere ulterioara si mai mare si trainica. Suferinta practic ne pregateste pentru fericire (conform epicurismului).

In definitiv si la urma urmei, cum poate fi cuantificata fericirea ? Are cineva vreo idee ? 

Eu stiu doar ca dureaza mai mult decat un orgasm...:))

Seara buna !