Exista viata dincolo de ...

... el/ea.

In ultima perioada am tot auzit povesti de "iubire" (din punctul meu de vedere, nu toate erau astfel), finalizate intr-un mod trist. 

Sa va spun mai multe secrete :

- toti avem macar o experienta nereusita in plan personal;

- intotdeauna unul iubeste mai mult decat celalalt, prin urmare va suferi mai mult;

- si ...

... chiar exista viata dincolo de el/ea. Soc si groaza, nu-i asa?! :)))

Primele zile sunt cele mai grele. Nu ai chef de nimic, parca ai picat din Luna, nu intelegi ce ti se intampla ... Trebuie insa sa rezisti si sa inveti cat se poate din aceste experiente.

Cert este ca, de cele mai multe ori, treci prin mai multe etape dupa incheierea socotelilor cu el/ea :

-  negare. 

     "Nu pot sa cred ca mi-a facut asta ? Doar ce am venit din concediu si mi-a spus ca ma iubeste/ca nu poate trai fara mine."

-  acces de furie.

      " Ii dau foc la hainele pe care le mai are la mine. Daca il prind/o prind cu alta/altul, sunt capabil/a sa ....."

- negociere (pentru cei care nu s-au rupt definitiv si mai incearca o reimpacare);

      "Poate ca daca accept sa ..../sunt mai organizat/a....../ne mutam doar noi doi, atunci ...."

- depresie.

      " Daca nu sunt cu el/ea, nu mai am de ce sa traiesc ....."

STOP !

Meriti o noua sansa. De ce o irosesti ? Si despartirile au partea lor buna....Viata ta chiar conteaza. 

Ce e cel mai frumos dupa ? Te poti reinventa, astfel incat vei ajunge cea mai buna "varianta" a ta (cum imi place mie sa zic).

Prinde curaj ! Lumea nu a inceput si nu se va sfarsi cu aceasta persoana care a trecut prin viata ta si careia i-ai permis sa lase atat haos in urma ei.

Ocupa-te de tine in perioada urmatoare dupa despartire ! 

Poarta "doliu" dupa relatia aia o perioada, incat sa ai timp sa-ti inveti lectia (nu insa pana la adanci batraneti)!

Bucura-te de viata !

Zambeste ! :)

Seara buna, dragilor !