Totalul afișărilor de pagină

joi, 21 februarie 2013

Nu esti mai putin barbat

daca :

... le spui parintilor tai "TE IUBESC" desi nu mai esti un copil

... te emotionezi la filme de dragoste

... iti arati sentimentele de iubire fata de persoana draga inaintea ei

... iti ceri iertare atunci cand gresesti

... faci primul pas dupa o cearta chiar daca esti convins ca nu
tu esti vinovat

... refuzi sa mergi cu baietii la bere si alegi sa iti petreci ziua respectiva cu iubita/sotia ta

... te ocupi de treburi casnice macar din cand in cand

Cand o sa intelegi asta  ?

Sursa foto

marți, 19 februarie 2013

Exista viata dincolo de ...

... el/ea.

In ultima perioada am tot auzit povesti de "iubire" (din punctul meu de vedere, nu toate erau astfel), finalizate intr-un mod trist. 

Sa va spun mai multe secrete :
- toti avem macar o experienta nereusita in plan personal;
- intotdeauna unul iubeste mai mult decat celalalt, prin urmare va suferi mai mult;
- si ...
... chiar exista viata dincolo de el/ea. Soc si groaza, nu-i asa?! :)))

Primele zile sunt cele mai grele. Nu ai chef de nimic, parca ai picat din Luna, nu intelegi ce ti se intampla ... Trebuie insa sa rezisti si sa inveti cat se poate din aceste experiente.

Cert este ca, de cele mai multe ori, treci prin mai multe etape dupa incheierea socotelilor cu el/ea :
-  negare. 
     "Nu pot sa cred ca mi-a facut asta ? Doar ce am venit din concediu si mi-a spus ca ma iubeste/ca nu poate trai fara mine."
-  acces de furie.
      " Ii dau foc la hainele pe care le mai are la mine. Daca il prind/o prind cu alta/altul, sunt capabil/a sa ....."
- negociere (pentru cei care nu s-au rupt definitiv si mai incearca o reimpacare);
      "Poate ca daca accept sa ..../sunt mai organizat/a....../ne mutam doar noi doi, atunci ...."
- depresie.
      " Daca nu sunt cu el/ea, nu mai am de ce sa traiesc ....."

STOP !

Meriti o noua sansa. De ce o irosesti ? Si despartirile au partea lor buna....Viata ta chiar conteaza. 

Ce e cel mai frumos dupa ? Te poti reinventa, astfel incat vei ajunge cea mai buna "varianta" a ta (cum imi place mie sa zic).

Prinde curaj ! Lumea nu a inceput si nu se va sfarsi cu aceasta persoana care a trecut prin viata ta si careia i-ai permis sa lase atat haos in urma ei.

Ocupa-te de tine in perioada urmatoare dupa despartire ! 

Poarta "doliu" dupa relatia aia o perioada, incat sa ai timp sa-ti inveti lectia (nu insa pana la adanci batraneti)!

Bucura-te de viata !

Zambeste ! :)

Seara buna, dragilor !

duminică, 17 februarie 2013

Lovesti sau te lasi lovit/a ?

Nu e bine ca ma gandesc la asta, dar in ultimii 2 ani, m-am schimbat teribil. O serie de experiente, m-au trezit intr-un fel la realitatea inconjuratoare. Am deschis larg ochii si mi-am ascutit simturile, dar mai am inca lucruri de invatat.

Da. Stiu. Crestinismul promoveaza ideea conform careia daca cineva iti da o palma, intoarce si celalalt obraz. Am facut asta. Stop ! Eu stiu ca daca ceva nu functioneaza, trebuie sa gasesti alta solutie.

Nimeni nu "apreciaza" daca te lasi "calcat/a in picioare", ci din contra  : parca esti luat de fraier/luata de fraiera si transmiti mesajul  : "Mai da ! Pot sa mai duc."

Prin urmare, daca simti ca esti "lovit/a", raspunde cu aceeasi moneda. Urmareste-ti adversarul, prinde-l in corzi si aplica-i lovitura pe care o merita. Asta il va face de doua ori sa se gandeasca inainte de a se mai "da la tine".

Nu-l (nu o) ierta niciodata pe cel/cea care te ataca !

Fruntea sus si pasi inainte !

P.S. Mesajul de mai sus nu trebuie sa fie tratat ca o instigare la violenta, dat fiind faptul ca loviturile la care fac referire nu sunt fizice.  "Loviturile"sunt clasate metaforic vorbind astfel. Sunteti persoane inteligente si stiti la ce ma refer. :))

sâmbătă, 16 februarie 2013

Invatamantul in Romania

Nu-mi place sa vorbesc despre mine, insa pentru a intelege mai bine scopul acestei relatari, o sa mai "dau cate ceva din casa". 

Dupa finalizarea facultatii si a unui master (ambele la buget) la ASE si o pauza de 2 ani, m-am decis ca este timpul sa mai invat ceva, in afara cursurilor la care ma mai inscriam, insa in sistem mai organizat. Dupa mai multe cercetari, m-am hotarat sa beneficiez de o oportunitate care se ivea in anul de gratie 2011, tinand cont si de situatia economica : urmarea unui alt master, de data aceasta in domeniul managementului riscului in afaceri  internationale (master co-finantat din fonduri europene). Parea altceva. Ni se promitea ca vor fi oameni din business si nu doar profesori .... s.a. Nu ma asteptam sa fie tot adevarat, insa am zis ca va fi o provocare pentru mine, dat fiind faptul ca terminasem studiile in marketing.

In plus, chiar daca urmasem studiile la buget, se parea ca puteam accesa acest master, desi in mod normal, alt doilea master nu mai era finantat din bugetul de stat. Exista o scapare : era finantat intr-o proportie mai mare de UE (nici pana astazi  nu am aflat cat UE, cat Statul Roman). In fine, ma inscriu, platesc taxa de inscriere (nu inteleg de ce a trebuit sa o platesc, pentru este sustinut de UE), imi legalizez documentele, incep cursurile. 

Citisem pliantul de promovare si credeam ca m-am pregatit intr-un fel pentru ceea ce avea sa urmeze : econometrie, instrumente financiare derivate, managementul riscului valutar, raportare financiara, etc. Mi-a fost foarte greu : mergeam la serviciu pana la ora 17-17.30, apoi la master - pana la ora 20.30 in cel mai bun caz (L-V), iar sambata de la ora 9:00 pana la 13.00. Ajungeam acasa pe la 21.45 si trebuia uneori sa mai pregatesc pentru a doua zi de cursuri anumite lucruri : exercitii, studii de caz, etc

Profesorii in mare parte erau intr-adevar din business si majoritatea au fost ok. Nu oriunde ai ocazia sa faci macroeconomie cu Lucian Croitoru (BNR), insa am si cateva exceptii care nu aveau ce sa caute intr-un astfel de program. Asa cum ma asteptam, dat fiind faptul ca acest master se derula in cadrul ASE, cu care am avut anumite experiente neplacute in trecut, stiam ca vor avea ceva probleme cu organizarea. 
Ceea ce s-a si intamplat.

Ca sa ma laud, am finalizat anul I cu rezultate destul de bune si am obtinut bursa de studiu. Acum sunt in anul II si sunt complet dezamagita. Sa va explic de ce : am intalnit cativa profesori care nu au "darul" pedagogic. In plus, recent m-am trezit la un examen ca nu am fost punctata pentru parerile personale, desi asta ar fi trebuit sa fac asta la cel putin jumatate dintre subiecte (6 din 9). Aveam cateva idei exprimate in slide-uri de prezentare, insa erau insuficiente pentru a raspunde la intrebari.

Ce e si mai trist ca mi s-a confirmat asta, in momentul in care am vazut nota finala obtinuta, dat fiind faptul ca stiam ca aveam rezultate bune la seminar (9.50) si i-am trimis un e-mail profesorului pentru mai multe detalii. 
Soc - soc - soc .... : "am incercat sa va punctez si nu sa va depunctez, insa nu am luat in calcul decat raspunsurile date ca in slide-urile puse la dispozitie".

What !? Solicit sa-mi vad lucrarea. Asta si facuse. Aveam punctaj zero la mai multe subiecte si l-am intrebat ce ar fi trebuit sa raspund. L-am incuiat pe profesorul de la seminar. Din reactiile lui am inteles ca nu el corectase lucrarea, ci marele .... renumitul profesor doctor "X". Discutia a urmat ulterior un alt curs si am discutat cu acest profesor despre diverse aspecte ale mediului international de business, iar la final mi-a recomandat sa vin la marire in vara. Ma mai gandesc daca vreau sa fac asta. Ideea era alta. M-am inscris la acest master nu pentru note, ci pentru a invata si altceva. Nimeni nu mi-a cerut pana acum situatia scolara, insa m-a deranjat teribil modul in care m-a "incurajat" marele profesor doctor de la acel curs sa-mi exprim punctul de vedere. In plus, mi se pare penibil ca dupa ce ca m-am pregatit pentru examen, citindu-i cartea, slide-urile dansului si ale profesorului de la seminar, dupa ce am participat la discutii la seminar, sa nu fiu punctata de parca nu as fi raspuns la subiecte, doar pentru ca nu am dat "copy-paste" parerilor dansului despre performanta economica a Chinei, de exemplu. 

Rusine promovarii unui astfel sistem de invatamant ! In astfel de momente, regret ca nu m-am trezit mai devreme si ambitionat sa fi urmat studiile in strainatate. Cu siguranta, la marile universitati internationale, nu as trait astfel de sentimente.

Acum ma intreb si eu ... Sunt intrebari retorice ....

De ce unii platesc pentru asa ceva ? Pentru diploma ? Le vand pe ale mele, daca vreti ...Luate pe bune. Nu m-au ajutat si nu cred ca ma vor ajuta vreodata.

Ce pretentii sa mai avem in viitor pentru copiii nostri ? Asta se promoveaza, asta o sa avem.  Nu intrevad vreo schimbare majora in bine....

In ce directie ne indreptam ca natiune, daca educatia noastra se tot reorganizeaza si oameni cu pretentii pentru ca au studii in strainatate, precum si experienta pe zeci de pagini insirate, pot indruga astfel de idei ?

Se mai uita cineva si peste gard, in Occident ? Cred ca am pierdut cam multe trenuri ...

Ce investitie a facut Statul asta in educatia mea ? Ce imi ofera ? 

Si uite asa, in fiecare zi inca un roman se mai gandeste sa emigreze si sa renunte la a mai fi condus de toti agramatii si "bastinasii" ajunsi peste noapte in pozitii pe care nu si le merita.

Una peste alta, noi sa fim sanatosi, ca de restul se ocupa altii.





marți, 12 februarie 2013

Trairi de aruncat

Astazi aveam sa-mi intalnesc iar sentimente pe care speram sa nu le mai simt vreodata. 

Dezamagire. Repulsie fata de anumite atitudini. 

Unii oameni sunt atat de ingusti la minte incat ajung sa ma surprinda ...

Inca exista persoane atat de disperate ca le-ai putea lua locul incat apeleaza la aceleasi vechi tertipuri. Trist, dar adevarat. Primesti informatii pe jumatate, iti ofera o parte din "experienta" lor, nu isi asuma responsabilitatea atunci cand trebuie... Oare ce au de castigat actionand astfel ? Ma tot intreb ... 

Am ajuns sa-mi fie mie rusine de rusinea lor, dat fiind modul in care se comporta. Sunt atat de penibili.

Acum zambesc, insa, mai simt inca gustul amar al lasitatii altora.

Cat mi-a sputea dori sa-i pot elimina definitiv din viata mea ! Decid sa ii arunc intr-o camaruta intunecata a mintii mele si sufletului meu pentru ca trebuie sa uit ca am trait din nou asa ceva. Sunt trairi de aruncat.

Seara buna !

duminică, 10 februarie 2013

Just 100 ...

Este o zi "trista" de duminica. O perioada de 3 saptamani destul de stresanta din viata mea s-a incheiat. Sunt relaxata acum si incep sa ma intorc la tabieturile mele, pe care le-am cam neglijat. Am in sfarsit timp de "pierdut".

In astfel de zile petrec mult timp on line citind. Simt ca am ramas cu multe lucruri in urma, iar timpul mi se pare insuficient pentru a recupera.

Printre paginile accesate se numara si www.ted.com. Am fost la cateva prezentari, speech-uri si conferinte in viata mea, dar nici nu se compara cu ceea ce am vazut la TED. Este ca si cum intri intr-un hipermarket si gasesti de toate : despre business, tehnologie, stiinta, dezvoltare personala....

Astazi, mi-am permis sa aleg eu pentru voi ceva din oferta, pentru ca mi s-a parut inspirational, si anume :



Cum ti s-a parut ?

Trebuie sa constientizam ca avem in cel mai bun caz 100 de ani de trait, iar noi suntem la carma deciziilor care ne pot influenta viata.

Gandeste-te serios daca asa vrei sa petreci clipa asta. Instinctiv ai putea spune ca in mare parte da, dar pe masura ce inaintezi in varsta, vei remarca ca ajungi sa ai anumite constrangeri si vei regreta momentele pe care le-ai irosit, angrenandu-te in activitati fara rost.

Cat timp mai ai de gand sa irosesti ?




sâmbătă, 2 februarie 2013

Franturi de ...

... pasiune ... inspiratie ... dorinta ...etc

Este atat de aproape de mine, incat ii simt mirosul pielii…
Abia ma pot abtine sa nu-l dezbrac si sa ma las purtata de valuri de iubire.

Ne privim ochi in ochi pret de cateva secunde, dar parca au trecut minute. Incerc sa ma indepartez de el. Ii intorc spatele si ma indrept catre living. Ma prinde de maini si ma lipeste de perete. 
Imi dau seama ca voi ceda rapid, simtindu-l atat de aproape de mine ... auzind fiecare bataie a inimii sale. Incearca sa ma sarute cu forta, dar ma zbat. Fiecare atingere a lui, ma face sa ma topesc. Imi elibereaza mainile, dar se apleaca si ma saruta pe gat.

Iubesc atat de mult acesti doi ochi albastri si modul in care ma privesc, incat nu pot rezista. Cedez din nou si ma las prada saruturilor lui.

Ma ia in brate extrem de atent si se indreapta catre dormitor. Am cedat. Din nou.

Este seara in care m-am rasfatat cu adevarat in bratele lui. As fi putut trai asa nopti la rand, fara sa-mi pese de ceilalti...


.... the end .... sau poate candva ...: To be continued ... 

vineri, 1 februarie 2013

Pot

Am descoperit ca ....

1. Pot sa ma incapatanez sa nu ies din casa zile in sir, sa ma izolez pentru a face diverse lucruri.

2. Pot sa nu raspund la telefon/mail-uri cu zilele pentru a avea momentele mele de liniste.

3. Pot sa ii iert pe cei care m-au ranit sau tradat candva.

4. Pot sa ma iubesc enorm asa cum sunt, cu toate defectele mele, pentru ca am prea multe calitati.

5. Pot sa fiu o casnica desavarsita (dar nu vreau).

6. Pot sa fiu copil, femeie, amanta, iubita ... si poate candva sotie.

7. Pot sa-mi asum responsabilitati fara sa clipesc.

8. Pot sa lucrez in echipe ... dar ca eu trebuie sa fiu la comanda.

9. Pot sa respect deadline-uri mai bine ca multi altii.

10.Pot sa fiu cine vreau eu sa fiu.

11 ....lista continua.

Anumite exemple de mai sus poate pentru unii dintre voi sunt banale, dar v-ati gandit vreodata la faptul ca aveti toata libertatea din lume sa faceti atat de multe lucruri ?

UPDATE 5 august 2014:

11. Pot sa iubesc din nou chiar daca am fost profund ranita
12. Pot sa fiu indrazneata, seducatoare si sclipitoare.
13. Pot sa ignor oamenii prosti, ursuzi, invidioasi.
14. Pot sa fac compromisuri de dragul cuiva, dar nu voi mai face asta.
15. Pot sa ma las purtata de ambitii nemarginite.