Se intampla tuturor … Da… Asta am auzit de nenumarate ori … Dar oare chiar se intampla tuturor ?
Sper ca nu : simt un amalgam de sentimente cu care nu m-am mai confruntat pana acum. Senzatia este ciudata. Imi este aproape imposibil de explicat. Incerc sa patrund in adancurile mintii mele, dar nu sunt multumita de ceea ce gasesc. Ma retrag in locul meu, in locul pe care l-am ales cu multi ani in urma in mod constient : de a trai banal si … uneori de a ma ascunde. Parca mi-e frica sa-mi depasesc limitele.
Nu este ceea ce mi-am dorit si e clar ca nu mai am ambitia de alta data. Parca incerc sa cladesc ceva, insa sentimentul ca se va prabusi tot ceea ce am construit, ma domina.
Oare cat mai am de gand sa continui asa ? Ma cert astfel aproape in fiecare zi … Dar nu este suficient. Trebuie sa si actionez. Stiu asta. Am stiut, citit si chiar inteles ca asta trebuie sa fac. Totusi, ce ma impiedica ? Ma tot gandesc… Cert este ca nu ma cunosc inca foarte bine.
De cateva zile, imi tot repet in fiecare zi : VIATA MEA TREBUIE SA SE SCHIMBE LA 360 DE GRADE SI SA AJUNG ACOLO UNDE MI-AM PROPUS ! Dar a trecut atat de mult timp de cand mi-am facut planurile despre cum avea sa decurga viata mea, incat … am uitat ce mi-am propus atunci. In aceasta situatie, cum as putea spera ca se va schimba ceva in viata mea, daca nu am o tinta catre care ar trebui sa ma indrept ?
Mda. Sunt chiar pierduta in atat de multe ganduri si trairi contradictorii, incat par o persoana fara scapare, nu-i asa ?
Lucrurile trebuie sa se schimbe ! Trebuie !
Ma uit in oglinda. Astazi imi place ce vad, mai putin ochii incercanati, candva destul de frumosi, acum purtand amprenta clara a unor experiente traite la maximum. Imi trasez un zambet rapid si ma pregatesc sa plec la birou.
“O noua zi care imi poate oferi oportunitatea unei noi experiente”, imi tot repet.
Oricat avant as avea inainte de a iesi pe usa, starea de spirit mi se schimba ca picatura chinezeasca cu cat sunt mai aproape de serviciu.
Simt in fiecare zi ca locul meu nu este aici, deruland aceste activitati, dar anumite constrangeri ma determina sa continui.
Ma simt parca prinsa intr-un balon care se tot roteste in jurul aceleiasi axe si din care nu ma pot elibera.
Dar, imi zic : FRUNTEA SUS SI PASI INAINTE !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu