Incerc sa-mi patrund in suflet si sa ma regasesc. Simt goliciunea unui
suflet de mult timp pierdut, iar mintea parca nu mai desluseste nimic. Am
nevoie de o trezire la realitate. Trebuie sa imi revin. Am plecat pe un drum
drept, care parea plin de oportunitati, dar erau doar niste naluci. Intre timp, m-am ratacit pe diverse cai laturalnice, incercand sa ma ghidez in functie de
ceea ce-mi transmiteau altii. La un moment dat, am inceput chiar si sa cred
portretul robot creat de EI despre mine. Practic mi l-am insusit.
Cea mai mare greseala
a vietii mele De ce a trebuit sa procedez asa ?
Niciodata nu e prea tarziu. Stiu. Prin urmare : STOP !
Acum, nu-mi mai pasa ce cred si ce spun altii despre mine. Sunt eu - asa cum
ma cunosc de la prima raza de soare si pana la ultima picatura de roua, adica cu
bune si rele, doar EU.
Prea mult timp mi-am neglijat dorintele si pasiunile, afundandu-ma cu
fiecare zi intr-o lume careia nu-i apartin.
Bilantul acestei « epoci » este destul de sumbru : am pierdut
mai mult decat am castigat, atat emotional, cat si financiar. Din fire sunt
ambitioasa si competitiva, acum sunt doar plictisita de tot si de toate.
STOP !
Este timpul sa intorc urmatoarea fila a cartii si sa continui povestea
vietii mele, cat se poate de frumos.
To be continued …
P.S.: Din momentul in care am scris aceste randuri acum cateva saptamani, s-au schimbat cateva coordonate in viata mea. :) Este placut sa privesti peste umar - in spate si sa realizezi ca determinarea intr-un anumit punct al existentei, te ajuta sa-ti creezi viata pe care ti-o doresti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu