Imi plac deseori momentele de singuratate, in care sunt doar a mea... Incerc sa ma descopar permanent ... sa imi vorbesc ... sa ma ascult ... Nu reusesc mereu si ma mai cert inca pentru lucruri banale.
Uneori insa, imi este rusine cu mine, desi nu ar trebui. Poate ca educatia sau mediul in care am crescut si m-am dezvoltat sunt de vina ... Cine stie ? Voi mai lucra la partea asta ... candva.
Daca am timp suficient de impartit doar cu mine, patrund cu bocancii si in adancul sufletului meu. Ador sa-mi intalnesc trairile si urasc momentele in care mi le reprim. Parca as fi sufletesc programata, sa pun STOP, la intersectii nesemaforizate. Nu inteleg de ce ? Se pare ca mai am multe de invatat ...
Inchid ochii ... Plutesc... Un miros imbietor si familiar, imi inunda simturile. Dupa cateva clipe de liniste, imi aud inima cum o ia aiurea la vale ... ca la sanius. Pulsul imi creste. Incerc sa deslusesc despre ce este vorba... Amintirea unei mari foste iubiri inca imi mai da batai de cap din cand in cand. Este o amintire dulce-amaruie pe care o pastrez in fantana adanca a sufletului meu astfel incat sa nu ajung intotdeauna la ea. Pare atat de departe de mine si totusi atat de recenta.
Sunt insa bine. Zambesc, deschid ochii si trec mai departe. Mai am multe de vazut, trait, simtit.
Am nevoie de o vacanta mai lunga pentru a ma intalni cu mine ... O programez deja.
Ador sa fiu doar a mea !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu